Zenit in noapte

În întuneric, timpul se ascunde
Sub pleoape, ce strivesc sub ele dor
Odihna nu mai e niciunde.
Visarea-i lacrimă din nazuinte ce nu mor...

Sub grea povară, din rugina
Cuvintelor cu gust de dimineaţă,
Ma-acopere în taină vina
Că am pierdut în rouă, viaţă...

Zenitul nopţii îmi vorbeşte
Şi-mi picură un gand din taina sortii...
Nu-l pot uita... şi încolţeşte
În gânduri aşezate-n umbra morţii

Mă întrupez în ele, rânduri
Ce au săpat în mine spre cuvinte
Îmi izvorăsc secate râuri
Ce-adăposteau în ele simţăminte...

Şi-n noapte... viaţa se trezeşte
Aici şi gându-mi este poezie
În clipă totul străluceşte...
În următoarea... nu ştiu ce-o să fie

Aici cuprind doar necuprinsul
În noapte doar lumină am găsit
Sunt ruginit trăind deplinul
Ce-mi curge-n sânge, Infinit...

Visarea-i lacrimă din nazuinţe ce nu mor
Odihnă nu mai e niciunde
Sub ploape, se striveşte-n mine dor
În întuneric timpul mă ascunde...

duminică, 10 ianuarie 2010
is