luni, 9 ianuarie 2012

nisip

Aud oceane...
Și fiecare capăt de ocean
e-o frunte aplecată
în care se lovesc
furtuni și valuri
misterul
adâncul și tăcerea...
Iar fruntea astfel sângerândă
Păstrează pentru cei ce o pășesc
Ne-timp...
parfum de infinit...

intuneric

M-ai sădit
Cu o altă lumină
Și-am rămas spre privit
Cu tacere,
Mirare
Cu vers fără rimă...

Te-ai bucurat că-n mine
lumina prinde chip;
o altfel lumină,
proaspată, neintalnită...
Dar ai uitat
sau ... n-ai stiut
că o nouă lumină
va creea
si-un altfel de-ntuneric...
nou...
luciferic...