Aud oceane... Și fiecare capăt de ocean e-o frunte aplecată în care se lovesc furtuni și valuri misterul adâncul și tăcerea... Iar fruntea astfel sângerândă Păstrează pentru cei ce o pășesc Ne-timp... parfum de infinit...
M-ai sădit Cu o altă lumină Și-am rămas spre privit Cu tacere, Mirare Cu vers fără rimă...
Te-ai bucurat că-n mine lumina prinde chip; o altfel lumină, proaspată, neintalnită... Dar ai uitat sau ... n-ai stiut că o nouă lumină va creea si-un altfel de-ntuneric... nou... luciferic...