petale...

pe-o palida secunda
in nu stiu
un chip chema spre el
tacere...
erau atat de multe amintiri
atat de multa roua din trairi...
dar clipa
e acum pustiu...


o ea...
aleasa armonie
intre frumos, strivit pe vesnicie
si sublim...
ce n-are cum sa fie
privit de el...
biet
ratacit... spre infinit...


nisipul
ii atinge ochii...
si lacrima
din el rasare
atunci cand gandul lui
si vorba
si totul...
in el...moare...



o palida privire...
in secunda...
da' o stiu...
a vrut a saruta in ea strain
...
un gand...
o oaza...
in pustiu...
...
si e amurg...
iar peste trupul lui
petale curg...
din amintiri...
....