praf...

Am cules fructele unei mulţimi
ce râdea spre niciunde
cu gânduri de nisip spălate de sânge
curs de la începutul morţii în gândire...
Sunt Pilat... Mă spăl pe mâini
de prostia lor, şi a mea...
că exist, când cei buni mor... că merg, când poate zborul mă putea respira...
Mediocritate... când sunt între mulţi simt paloarea frunzelor ce îmi colorează tâmpla, şi îmi îmbătrâneşte aerul pe care îl lăcrimez...
Sunt un fir de praf pe colţul unei arhitecturi vechi...
M-am rătăcit în trăirea aceasta fărâmiţată din gândurile acelea, de atunci...
M-am rătăcit din visul acelui arhitect ce a văzut nemurirea,
şi sunt o reverberaţie a loviturilor de daltă
ce ciopleau viitorul...