sâmbătă, 9 ianuarie 2010

haos

Ninge… un alt fel de a spune haos… Vedeam in lumina farurilor, atat de mult alb, incat ma dureau ochii… Si fundalul de negru, al noptii, era zgariat de fulgi… Parca o mana vopsea cerul, prea negru pentru ginasia unui suflet, in bucati mici de alb... cat o lacrima... Haos... Ma intreb cum arata traseul unui fulg, din inaltul nestiutului... Cum in saltul lui simte caldura unei vrabiute, si stralucirea unei faclii... Cum tresare la privirea calda a unei iubiri, si cum simte daruirea, cand se opreste in palma ei, intinsa lui... Si acolo, aude tacerea unor cuvinte: Te iubesc sub sunetul de infinit adus de fugii de nea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu