Calatorie... Ceva care implica mobilitate... sau mai degraba implica a fi static... Esti calator ti se spune. Adica te asezi in diferita locuri sa vezi... Partea mai importanta nu este sa te duci spre (desi aceasta in sine implica o cunoastere), ci ca odata ajuns sa te opresti sa admiri... Stai sa te bucuri... Aceasta inseamna calatorie: nu timpul pana la, ci sederea in fata scopului calatoriei, si ratacirea in frumusetea lui!
Ca sa extind aceasta in vietuirea noastra, nu cred ca ar fi o incumetare, ci doar o concluzie la alte, mult mai frumoase exprimari ca ale mele: cu cat vei alerga pe clipele vietii, cu atat vei pierde sensul ei; dar daca te vei opri in a privi clipa, daca vei alerga spre o clipa, si odata ajuns acolo, clipa te va fermeca si te va insufleti, vei observa ca nu trecerea clipelor, ci oprirea lor da farmec, da acea nuanta de vietuire...
Calatoria implica intotdeauna trecut: oricat de incarcata de ne-timp este o clipa, oricat ai vrea sa o opresti, sa o tii macar inca o clipa in admiratie, cu atat te izbeste recele realitatii... te va smulge din ea, din culmea existentei, din varful de lance al unei trairi, si te va izbi de urmatoarea clipa, ce la intrare iti scrie, urias de mare, pentru a te frange sub povara ei: am fost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu