Pe geamataul unui strop de ploaie, imi privesc peisajul ce ma invaluie in cadere... Sunt desprins din buchet de nori, ce nu si-au mai putut stapani plansul... Urma lasata de mine prin aer, o vad doar eu, prin ochii nemuririi... Cad pe fruntea ta, printre bratele ridicate spre cer, sa cuprida necuprinsul... Nu ma aude decat tacerea, cand iti ating fruntea...Se izbesc in mine sunetele altori stropi care se contopesc cu natura, fara ca cineva sa le atinga existenta...
Pe strop de secunda, incerc sa pasesc odata cu ea, pe ticaitul timpului... Mi se loveste fruntea de tacerea acestor clipe, si mainile isi simt in taina desprinderea de sufletul meu, ce se daruia in cuvinte... Cat de mult ne costa un cuvant, si cata durere ne imbraca firava respiratie, cand il asezam pe un neraspuns... Dar cat de mare trebuie sa fie durerea, incat sa nu poti rupe un cuvant, de teama ca ti s-ar rupe existenta? Imi tremura mana, cand scriu, imi sangereaza sufletul, pe peretele inimii...
Pasesc pe un pamant ce a fost calcat multi ani in visul meu... Privesc oglinzile cladirilor, ce imi straluceau privirea pe buzele unui ieri... Aud oceanul, ce il divinizasem in trecut, pentru ca spre el, curge imbratisarea orasului... Vroiam sa simt nemurirea acestui loc ce nu stie ce-i somnul... si iata-ma contopit in fiece tresarire ce zvacneste in ce numim astazi... Dar nu mai sunt eu... Merg pe aici, respir aerul visului, dar fara mine... Eu am ramas, undeva departe... Privirea mea, inca asteapta un rosu, intr-o buburuza... si un fluture al unor maini, ce dau forma aerului... Mersul meu, inca aude urmele pasilor ce pasesc frumosul in absolutul de revarsare... In acel departe ma regasesc... Pe locul de unde se vede zambetul rasaritului, de unde iubirea invata sa mearga, de unde degetele razelor ating clapele aerului revarsandu-se din nemurire... Acolo, noi, suntem unul in privirea altuia, admirand deplinul... Acolo, respiram coltul de paradis, unde verdele iti dezmiarda parul, si unde albastrul iti mangaie fruntea... iar buzele apusului ne inchid pleoapele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu