timp străin...

Am răsărit odată cu lumina
Și-am stat ascuns în fagurii din nori
Izbit de frumusețe ce nu piere
Călătorind pe lângă galaxii și sori...

Am sărutat zenitul prea târziu
Plângând de clipa lui prea scurtă
Și ziua o să fie tot în noapte
Simțind răcoarea-n respirație abruptă...

Încărunțit-am în privire odată cu apusul
Știind că am atins în viață prea puțin
De ce s-a răsucit în taină fusul?
Și timpul mi-a tot fost străin...

cerul crește din pământ...

Se simt sub tălpi cum pietre stând
zâmbesc sub ceață de rugină
e toamnă-afară și un gând
scăldat în rouă mă-nsenină...

În piept trăiesc doar pentru astăzi
Și simt parfum de revedere
Cu tine-n aerul din dimineață
Simt viața - strop de recreere...

Gonim...să prindem cât mai multe clipe
Furăm priviri cât pentru-o viață
Aștept ... mă cauți în șoptire
Și-n tâmple crește iar verdeață...

Clipesc în tine... nemurire
Frumos întruchipat în orice amănunt
Te risipești în ea... trăire...
Și cerul crește din pământ...

dincolo...

Mă zbat în gând, indiferent,
Sub ochi trufași, și glas armonios
Încerc să fiu în "eu", absent
Departe de vreo umbră din frumos...

De ce sunt eu aici? E un mister.
De ce-n parfum e cântec? Nu prea știu...
Mă regăsesc pierzând, când sper
Că armonia nu e plăsmuită-n prea târziu...

Dacă vreodată înspre tine va ploua cu cânt
E datoria ta să îl respiri
Îți va sădi în suflet un avânt
Și zbor vei defini spre nemuriri...

Frig... sub vorbă nerostită

Clipesc încet, când noapte trece
Tu nu eşti, să-ţi aştept privire
Îmi scriu durerea-n vers, ce rece
Va sta citit spre nemurire…

Din ore picură trecutul
Şi stâncă strigă spre niciunde
În mine aflu neştiutul
Înstrăinat fiind … nu se aude

Am tot sperat o vorba şi atât
Dar m-a îmbrăţişat o umbră nedorită
Şi m-a împins în viitor înfrânt…
Şi-i frig… sub vorbă nerostită…

Trăiesc în ieri fără vreodată
Să mai visez ce o să fie…
Pe cer nimic nu-i mai curată
Decât durerea dintr-o poezie…

Journey...

Life is a stopping place,
A pause in what's to be,
A resting place along the road,
to sweet eternity.
We all have different journeys,
Different paths along the way,
We all were meant to learn some things,
but never meant to stay...
Our destination is a place,
Far greater than we know.
For some the journey's quicker,
For some the journey's slow.
And when the journey finally ends,
We'll claim a great reward,
And find an everlasting peace,
Together with the Lord.


Viaţa este un loc de-oprit
O pauză din ce-o să fie
Loc de-odihnit pe astfel drum
Spre dulce veşnicie

Avem cu toţii fel de fel umblări
Trasee diferite să urcăm
Am fost meniţi câte ceva să învăţăm
Dar niciodată-aici să stăm

Finalul nostru este-un loc
Imens in altfel, de ce ştim
Sunt unii c-un traseu mai scurt
Şi alţii îl parcurg deplin.
Şi când călătoria în sfârşit ni s-a oprit
Ne cerem o răsplată
Şi ne găsim o pace fără de sfârşit
Lângă al nostru Tată.

(still translating...)

cer.. de ieri

Plânge sub pietre aerul nestins
Şi recele ce macină murirea
Rugină parcă s-a întins
S-atingă-n frunze fericirea...

Sub tălpi, un verde vrea sa meargă
Iar părul piaptană albastru
Zăpada nu îşi mai aleargă
În fulgi căderea dinspre astru...

Închid în viitorul meu trecut
Ce a murit fără să fie
Şi parcă totul nu a vrut
S-audă altfel într-o armonie.

E gheaţă clipa ce-mi rămâne
E mort prin mine cânt şi rugă
Cât aş fi vrut sub cer de mâine
Iubirea să nu fi trecut pe lângă…

Dar ani vor trece peste mâine
Te voi privi în ieri departe
Ce aproape-mi eşti de-atunci oriunde...
În amintiri nimic nu ne desparte...

lacrimi prea curate...

Pe-un verde crud uitat in ieri
In zambet se revarsa amintire
Pe-un colt de lume si de nicaieri
Se-aude un ecou, dintr-o traire

E altfel viata dinspre maine
Si mainele e altfel din trecut
In clipa, ce imi mai ramane
Spre altceva decat durut…

Un alb imi mangaie privire
Si o tacere imi acopera un gand
Sapat cu moarte-n nemurire
Pe-o fila din cuvant plapand…

In ea, un zambet se rasfata
In mers spre alte departari
Cand imi vorbeai de ce-i in fata
Sub tarmul tau de cautari

Iar ce atunci era doar viitorul
Acum ti se rasfata in realitate
Inchin spre tine altfel zborul
Din lacrimile prea curate…

plăpând respiro...

Îmi mângâie privirea noaptea
cu liniște de stele tremurând
lumină caldă sfaramată
spre noi în rece tot curgând…

aud sub raze de lumină
privirile atâtor călători
ce-au respirat plăpândă vină
de-a fi spre noi nemuritori...

Și stim că faima-n lume trece
Dar nu putem strivi murirea
Și cât de altfel ne petrece
În mâine neștiut, trăirea …

O clipă însă nu știe să moară
Când tu spre mine ai știut jertfire
Știind că mult o să te doară
Să-ți risipești deplinul în iubire…

lacrimi în tăcut...

prin taina nopții dinspre mâine
vor trece lacrimi în tăcut
îmi ești în infinit oriunde
chiar daca mult va fi durut

speranța zgârie lumina
născută sub aripa sorții
sub fulgi mi se îngână vina
că nu iubit-am cerul noptii...

tu esti, iar sub privire caldă
mă frângi spre tine ca-n trecut
în lacrimi... mult îmi ești de dragă
și te iubesc… în cântec neștiut…