zbor

Ingenunchez pe culmea unui vis.... in timp ce imi atinge tampla sa imi spuna ca e realitate... Stresul unui urcus, teama de ce o sa fie dincolo, asteptarea privelistii ce iti ia rasuflarea, au adus alb in culoarea chipului... Sunt aici, unde copilaria ma aseza doar in cele mai frumoase vise, unde gandul poposea sa isi alinte viitorul... Noptile devenite zile prin cercetare, putinele cuvinte ramase in afara muncii, si ofrandele inchinate spre merit aduc linistea unui lucru bine facut... Respir parfumul atingerii unui ideal, respir clipa unor zeci de ani... Dar, odata ajuns, imi dau seama ca si altii au facut acelasi lucru, ca era normal dupa o astfel de munca... iar maretia acestui moment, cauta spre zare, unde, poate dincolo de nori, se afla alte piscuri, alte inaltimi... Nu vreau sa cobor de aici, asa ca voi urca...