sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Urmă cu.... infinit

Ce trist că-n mâine
Îmi ești cuvintele uitate
Iar proaspătul mi se răsfrânge
Pe malul clipelor
Ce-mi sfarmă țărmul
Dorului visat
Ce încă plânge...


Mă vei găsi printre cuvinte
Sau vei găsi nimic
O urmă strânsă în nisip
Și-n ea un infinit
Murit...
...subit...
În gândul ce-mi ridic
Din apele rămase vii
În ochii dimineții...

Albastrul pleoapelor rămas tăcut
Îmi adâncește neștiutul
Și gândurile ce-am avut
În minele străin
Mă strigă iar în începutul
Pământului cu strop divin
Ce-n moarte își renaște strălucire
În umbra mersului
spre nemurire...

Rază arsă-n soare

Sunt un "ceva" din ce "n-am fost"
Şi un "n-am fost" din ce puteam să fiu
Sunt doar puţinul din imensul gol
Rămas ca umbră cerului pustiu

Sunt rădăcina ce n-a reuşit spre soare
Să îşi înalţe drept tulpina
Sunt sângerarea dintr-o rană care
Îşi curăţă prin ea rutina...

Sunt vorbele uitate nerostite
Sunt apogeul spus doar în visare
Sunt zborul ultim îmbrăcat în ceară
Topindu-se în drum spre soare...

În clipa când nu sunt... exist
Şi în tăcerea mea găseşti cuvânt
În vorba mea vei şti ce sunt
Ca-n răsăritul îmbrăcat în vânt

Ce-am fost? O rază arsă-n soare
Ce sunt? Mănunchi de gânduri sângerânde
Şi ce voi fi? Cuvinte lăcrimânde
Păstrate în a timpului visare...
Ca o vecie-n revărsare...

Plânsul nemuririi...

Şi plouă dincolo de nori
Şi gândul îmi zideşte glăsuire
În palme nasc nemuritori
Pe tâmple-mi plânge nemurire...

Mă-ntreb de ce să scriu cuvinte
Când s-au tot scris şi încă se mai scriu
Ce mai e nou sub putrede morminte
ce mai respiră fruntea sângelui pustiu?

Am scris despre a noastră glie
Am admirat înalţi stejari
Dar ce folos că-n astă Românie
Începi să mori la umbra celor mari...

N-am scris de-albastrul bucuriei
N-am scris de soare sau de jar
În ridurile scurse dintre ani
Îmi strigă viaţa în privire tot mai rar...

În umbre viaţa mi se scurge
Şi tot în ele se adună
Ce trist că-n noapte întuneric curge
Şi-n dimineaţă nu mai este lună...

Pe tâmple-mi curge nemurire
În palme nasc nemuritori
Şi gândul îmi zideşte glăsuire
Şi plouă dincolo de nori...