cand somnu-i rece

Candva, in timpuri departate
Cu inimi frante, si iertate
Cu liniste deplina-n noapte
Taceau si soapte...

Cu rana-i prea insangerata
Paseste pe albumul noptii
Asa ii sunt ei sortii
Prefata...


Ofera dar in intuneric
Traieste, dar in noapte-adanca
Respira umbra mortii
Feeric

O vezi doar de e somnul rece
Te bucuri, dar aduni tristete
Ca ea e neschimbata,
iar peste tine timpul
trece...

(in)gheata... din zbor...

candva... vazut-am cum lumina
pe-o raza de paianjen se petrece
m-am dus sa o ating,
si-am inghetat, cand am simtit ca-i rece...

rasare cerul, iar pe soare
nispul matura in praf... misterul
si vantul tremura si moare
de ce-a-nghetat in taina cerul?

in gheata... misc cu greu aripa
sa pot muri in viitorul
ce pentru mine plange clipa
ce-a risipit in zdrente... zborul

vas de vise si erori

nu cer compasiune
cand simt ca viata langa mine trece
ca tineretea mi s-a conjugat
in rece...

ajunga-mi norii de granit
si mucegaiul ce-l respir
prea plinul nu imi e dorit
e tot mister...

in vas de vise si erori
se-aseaza infinitul
iar eu culeg ce curge din prea plinul
de nemuritori...

a lumii trista splendida pictare...

durerea sta ingenuncheata
in marea trista-a fericirii
flux si reflux ating trairea-i
sub clar de cer insangerata

nu-i nimeni sa-i picteze cer albastru
nu-i nimeni sa-i zambeasca-n imprumut
e drumul ei, ce sa-l urmeze
un ultim drag sarut

cand fiecare clipa striga in tacere
ca ea durerea, strange-n imbratisare
zambesc ... si simt o adiere
ce naste o carare...

putini se-ncumeta sa o urmeze
caci e urcus, si-s vai adanci
si soare nu-i sa-nsenineze
Lovirea ta de stanci...

dar cand ajungi sa-ti taie rasuflarea
a lumii trista splendida pictare
culorile le vezi prin ochii ei
ca ea ti-a fost salvare...

sub clar de cer insangerata
flux si reflux ating trairea-i
in marea trista-a fericirii...
unde durerea sta ingenuncheata...

cand muritorii dorm in pace...

cortina noptii se deshide
si luna sfarma-n ea privire...
manunchi de viata si emotii
imi destinde
amintire
si plansul sortii...


framanta norii sub grairea
tremurului de sub noapte
si vant imbratiseaza taina
din trairea
de departe...

imi tot repet ca e tarziu
ca muritorii dorm in pace
dar mie-mi suna vers
si nu il stiu...
si tot nu tace...

se zbate-n mine franta-mi alergare
si pleoapele isi vor arvuna
somnului deplin...
dar nu le dau crezare...
sarutu-i lin...

in urletele insomniei tulburate
se-mpamanteste-un cer sub pleoape
si-si cauta tributul la strainul lepadat
ce sta si bate...
si cat e de aproape...


e plansul sortii...
amintire
imi destinde
manunchi de viata si emotii
si luna sfarma-n ea privire:
cortina noptii se deschide....

am fost... in ce vei fi...

Cand eu nu stiu ce sunt
"am fost" nu a putut trai
si paru-mi e carunt...
de ce imi spui:
ai fost... dar ce vei fi?

dezgrop sub clar de luna
nisip de amintiri
sunt oaspete, nu gluma
ca nu mai am simtiri...

ce-am fost, gasit-am tot aici:
pamant printre schelete
si-o vorba imi grai
in scris pe un perete:
ai fost... dar ce vei fi?

se cantaresc secunde
pentru a mi se defini "a fi"
Cum... sau de ce... sau unde?
Nu ii voi rasplati...

ma vad traind la urma
iubind, iluzie sau vis
ma va iubi, citind
macar ce-am scris?

Venita sa imi amani plecare
stiind cat mi-a fost dat
Ti-a mai scapat o cautare
De-aceea-ai intrebat...

Cuvinte nu mai poti citi, nici scrie
sa rup vecii doar pentru mine clipe
nu pot nici indrazni...
dar imi rasuna timp de impreuna...
si... intrebare... ce vei fi?

cand maine ma-n fioara
tocmai ca nu il stiu
cand vise stau sa moara
eu imi doresc... sa fiu!

strainii plang la porti de Paradis

strainii plang la porti de Paradis,
Ca frumusetea este trecatoare
ca dupa orice vis
ramane doar ce doare...

si vorba dulce a apus
de ce n-a stat doar rasaritul?
chiar nu mai e nimic de spus
s-atinga infinitul?

un chip prea drag zambea in tristul
chip de calda ceara
L-a modelat in necuprinsul
prea rece de afara...

s-a imbracat in lacrimi ceara
sa nu se pravaleasca
cu gandul ca e grea povara
nu poate s-o priveasca...

Pe cer luceferi misca cerul
Si jos, privesc cautatorii
De ce lasi in amar, misterul
Gustat de ei, nemuritorii?

ramane doar ce doare...
ca dupa orice vis
Ca frumusetea este trecatoare
o spune plansul lor la porti de Paradis...

r e v e d e r e

crampee dintr-un vis tacut
sub cer albastru din izvoare
sub caldul unui ras de soare
mi-ai daruit ca la-nceput

privirea ta ca un parfum
se joaca-n firicel de sarutare
iar gand sadeste-n zare
un praf din altfel drum...

iar m-ai atins... imbratisare
cu fiecare vorba risipita
aripa franta, neoprita
decat in ultima suflare...

suntem din nou in clipa impreuna
si stele-n noapte ne sunt rasarit
din praful noptii iti astern grabit
tacerea sub un clar de luna