din împrumut

Îmi șopteai culoare-n privire
Îți zideam mâine din împrumut
Construiam timpului 'devenire'
Ceva neștiut...

Nu știam să respir...
Clipă în mine nu exista
Se-ntrupa în zafir
Vorba ta...

Ai așezat în mine deplin,
Iar când am fugit
Rădăcinile-n albul divin
Au murit...

Ochii tăi se deschid:
Clipe din mâine...postume...
Doar în tine vei uni
Un eu - din fărâme...

Aripi

Înger ești tu
Înger sunt eu
O aripă tu
O aripă eu
Însă zborul spre ceruri
răsună,
doar din noi
împreună...

Aripi de cuvinte

Cuvintele sunt aripi, ce-nmuguresc în șoaptă
În brațele zdrobite de un finit uzat
Când nevăzutul este posibilul ce poartă
Plutirea peste margini, pe cerul neumblat...

Cuvântul este zborul, acea voință vie
Păstrată în adâncuri, în suflet de străin
În el și depărtarea, nu poate să nu fie
Culoare neatinsă, când mersu-i prea puțin...

Cuvântul e tăcerea, ce risipește-n mare
Deplinul ce de buze, nu poate fi pictat
Dar e zdrobit ca taină, și-acolo nu mai moare
În gheața-acelui suflet ce-n zbor s-a-ncumetat...