Limită

Îmi tremurau mâinile unite-n rugăciune
Lumina difuză-n cuvinte fără sens
Cu noapte pe umeri, strălucire îmi spune
Unde ajunge val în oceanul imens...

Psihoză târând normalul din mine
Îmi macină nopți, în ceasuri pierdute
Răsună un abur, un cald, o minune
Vorbită în zgomot, în limbi neștiute...

E umedă liniștea, pacient fără nume
Vindecarea e drum, urcând spre abis
Limita e în mintea ce strigă spre lume:
Veșnicia-i iluzie, iar restul...e vis...

răspuns...

Odată mi-ai șoptit că-i dimineață
Iluzia din întunericul absent în tine
Aruncă vântu-n nebunia sa măreață
Bucăți de suflet, amintiri din mine....

Curată mâna ta strângând misterul
Ascuns în loc de lacrimă... și cuget
Mă atingea zdrobindu-mi cerul
Gândurilor ce cădeau ca zâmbet..

De ce-ai raspuns? ca îngerii-n chemare
De ce-ai venit să-mi smulgi în mersu-ți munți?
În timp puteam fi ... altă întrebare
Sau un răspuns, unindu-ți stâncile cu punți.

În față ne întinde clipa... o trăire
Cu răni și arșiță spre mâinele din ieri
În doi iubirea nu știe murire
În picurii de alb din primăveri...

Bucăți de suflet, amintiri din mine
Ascunde vântu-n nebunia sa mareață
Iuzia din întunericul absent în tine
Îmi curge-n șoaptă: dimineață...

petale de granit

pe ceața nopților de lacrimi
fugind de întuneric spre trecut
mi-am sfâșiat privirea în căzut
că nu erai
când te-am văzut...    

pe strada gândurilor din pustiu
ploua cu stropi de infinit
și tu erai de negăsit
s-aduci lumină    
pe suflet obidit...

sub tâmpla rece-a soarelui în răsărit
mă căutam în vorbele-ți rostite
când inimi ne erau lipite
pe timp de întâlnit...
acum...în mine strâng
frumoase clipe rătăcite:
petale de granit...

dans

dansezi în zâmbetul privirii ochilor închiși
pe muzică cu note scrise împreună    
pe timp străin, ca doi proscriși
în inimi ascultând izvor cum sună

îmi smulgi din mine vers nescris
trăiesc în tine clipă din parfum
învii în mine tot ce am închis    
iar verde crește-n urma ta pe drum...     .

iluzie-n durere, ori o altfel clipă
e ceasul întâlnirii noastre-n timp
zburăm în mâine cu o singură aripă    
din tine, viața-n mine, naște chip...     .

în inimi ascultând izvor cum sună    
în timp străin ca doi proscriși
suntem o muzică cu note scrise împreună
dansând pe pleoapele din zâmbetul închis...

Închinare

Abur... pe mâine... în corzi de vioară
Cu praf plâns sub tălpi gonind infinit
În loc din albastru cerul coboară
Privire curată, spre nou negăsit...

Ce fi-va atunci, îmi macină viață
Să simt iar în mine, adâncul nescris
Ating melodie, și note răsfață
Rădăcini înghețate în stâlpi din abis...

Cădeau răsfirate din mâine trăire
Doar clipe cu tine, respir din deplin
Pecete pe inimă, și zbucium grăire
În mine ca umbră, pământ să mă-nchin...

Rugă-n pustiu

ce greu ne uităm privirile...și pe noi...
ce ușor se topesc aripi...rece cădere
ce înălțimi am descris... în amândoi...
ce adânci ne sunt lacrimi...din revedere...

ce departe e ieri, în astăzi privire
ce aproape ești tu, ecou din frumos
lasă-mi spre mâine, mănunchi de iubire
rimă uitată, vers dureros...

aproape...departe...rugă-n pustiu  
nisipul îmi mângâie-n frunte imens  
cuvinte-mi plâng ochii... nu le mai stiu
în cântec rostire...în vorba un sens...

punte de lumină

 Din mâini curate albul spune
 Că mâine îți va fi odihnă
 Și ziua-n tâmple nu-ți apune
 O rădăcină dinspre tihnă...

Nu ai să spui spre noi cuvinte
Tu crezi că "facerea" e viață
Eu însă-n vorbă spun zidite
Clipe cu parfum de dimineață...

Nu înțelegi a sta între cuvinte
Vei înțelege însă punte de lumină
Súflet pustiu îți va aduce-aminte
Pe praf, un chip, o umbră de regină...

Și-n mâine îmi vei întelege poezie
Și vorbe așezate, uneori prea sus
În noapte, vor fi rădăcină vie
Din soare ce nu poate ști apus...

Nemuritori

Sunt trist că mediocritate
Respiră oamenii în orice vreme
Şi-n ei găsesc cuvinte moarte
În timp ce viaţa tot le geme...

Îmi simt în mâini ţărâna curdă
Ce ţine-n ea un strop de viaţă
Şi nu ne trebuie un dumnezeu
s-aşterne-n nori o dimineaţă...

sunt oameni ce inspiră doar rugină
banale gânduri, simple vieţi
infatuare în grăunte de ruină
colibe, stuf... şi-n praf, pereţi...

o zi în care timpul lor iar moare
fără să fie-n ei strivit genune
cadavre calde sub un soare
ce a pierdut din ei, minune...

şi-n gânduri, noapte stă de veghe
cuvinte-şi plâng căutătorii
ce-nmuguresc privirea-n gene
şi strălucesc în aripi muritorii...

în ei cuvântu-nseamnă viaţă
pe lacrimile lor şi toamna pune dor
în ei şi moartea dă culoare
pe versul unui călător...

din talpa lor ia seva răsăritul
tristeţea lor se simte sărbătoare
în urma lor, îşi are loc iubitul
iar lacrima li-i curcubeu în zare...

în suflet toamna le e dimineaţă
şi iarna e zenit într-un pustiu
în care cactuşii din gheaţă
sărută cerul pământiu...

şi astfel într-a lor murire
ne risipim din azi mai înspre ieri
să ştie taina colbului din rouă
că-n ea trăit-au luciferi...

cenușă din aripi

e noapte

gânduri cu sclipiri de lumină

aleargă prin suflet,

asteaptă,

pe umbră de vis,

cenușa timpului

cazută din aripi ce bat

a fost septembrie șapte

cuvinte cu pereti de rugină

și lacrimi din cuget

îndreaptă

pe colbul nescris

timpul spre clipă si vis:

zbor neuitat...

Mâine oriunde

Sudoare
De pe chipuri cu umbre de lumină
Cădea pe cuvinte deșarte
Priviri uitate-n trecut
si munții în șoapte
durut,
ecoul
...departe...

Pietre
strivesc în zâmbet
Norii rătăciți și pustii
Plouă pe drumul de munte
urcarea spre mâine
oriunde,
din tot
ce nu știi...

Pietrificare

Simt în privire
Ploaie...
Suflet pustiu
Neștiind a umple
Deșertul din mine...
Viață
Ce picură pe respirație:
pietrifică gândul
în vers....

Un mai mult

Priviri furate ca umbră
Din neștiut strivit de prezent
Acum, în ieri, ne adună
O clipă, un mâine absent...

Un proaspăt cuvânt lângă verde
O tăcere cu gust de zenit
Privire îmbrăcată-n clipire mai vede
Deplin spre ceva, ceva ne-trăit...

Te aștept într-un mâine, cu parfum de prezent
Un zâmbet, un doi, proaspăt născut
Spre altă trăire, viitor din absent
Cu timpul să spună în noi: un mai mult...

Ferestre-n albastru...

Ferestre ce-și aruncă privire-n albastru
Și umbre pe suflet pustiu
Pășesc pe urme lăsate de astru:
Cuvinte uscate de vânt timpuriu...

Norii strivesc în răsărit lumina
sângele soarelui își pierde cărarea
zenitul se pierde în timp, iată-i vina...
Ce-albastru e cerul, ce rece e marea!

Sângerează umerii nisipului
să opreasca marea
Apa își revarsă în valuri
ultima suflare
iar timpul o renaște în adânc
...de uitare

viață din scoici
se agață de tălpi ce pășesc infinit
valuri aduc sub mersu-mi
priviri din trecut
vântul se prinde de părul
pe tâmple albit...

Cuvinte uscate de vânt timpuriu
Pășesc pe urme lăsate de astru
Umbre de pe suflet pustiu
Sunt ferestre aruncate-n albastru...

Cuvinte uscate de vânt timpuriu
Pășesc pe urme lăsate de astru
Umbre de pe suflet pustiu
Sunt ferestre aruncate-n albastru...

Cuvinte uscate de vânt timpuriu
Pășesc pe urme lăsate de astru?..
Umbre de pe suflet pustiu
Sunt ferestre aruncate-n albastru...

din împrumut

Îmi șopteai culoare-n privire
Îți zideam mâine din împrumut
Construiam timpului 'devenire'
Ceva neștiut...

Nu știam să respir...
Clipă în mine nu exista
Se-ntrupa în zafir
Vorba ta...

Ai așezat în mine deplin,
Iar când am fugit
Rădăcinile-n albul divin
Au murit...

Ochii tăi se deschid:
Clipe din mâine...postume...
Doar în tine vei uni
Un eu - din fărâme...

Aripi

Înger ești tu
Înger sunt eu
O aripă tu
O aripă eu
Însă zborul spre ceruri
răsună,
doar din noi
împreună...

Aripi de cuvinte

Cuvintele sunt aripi, ce-nmuguresc în șoaptă
În brațele zdrobite de un finit uzat
Când nevăzutul este posibilul ce poartă
Plutirea peste margini, pe cerul neumblat...

Cuvântul este zborul, acea voință vie
Păstrată în adâncuri, în suflet de străin
În el și depărtarea, nu poate să nu fie
Culoare neatinsă, când mersu-i prea puțin...

Cuvântul e tăcerea, ce risipește-n mare
Deplinul ce de buze, nu poate fi pictat
Dar e zdrobit ca taină, și-acolo nu mai moare
În gheața-acelui suflet ce-n zbor s-a-ncumetat...

în moarte trăire

sămânţa e viaţă, doar când murind

aşează un verde firav spre privire

ne cere doar lacrimi, şi soare păşind

pe pamantul ce poartă, în moarte trăire...

respiraţie...

aud paşii ploii ce spală doar umbre
nori ce se-ncruntă, spre soare privind
arşită uitată în mine, pătrunde
larimi să strângă, dinspre tine venind

mâine în noapte, e dimineaţă
ruga ce plange cuvântul nespus
părul în ape, gândul în gheaţă
tu eşti în mine, adânc nesupus

inimă bate, ca-n stâncă durere
clipa îmi strigă, din ieri răsărit
privire rămâne, privire îmi cere
respir de-mpreună, spre un ne-oprit

Vorbe... fără glas

Vânt
Cu gheare de argint
Îmi zgârie privirea,
Îmi lasă lacrimi
Cu care-ating în maini o rană:
Din care sângerează nemurirea...

Pe geamul nopților târzii
Ploaia își regăsește
Popas făra cuvinte...
Îi înțeleg oprire
Când umbră definește
Culoare pe morminte...

Vis
Dintr-un târziu în lacrimile ploii
Resuscitează inima-nchegată
În respirația
Din prima poezie
Unde-a știut popas...
Iar inspirația,
Condusă doar de vânt
Atinge blând
Mormântul dimineții...
Amnezie...
Și vorbe
Fără glas...

devreme ... din tarziu...

Devreme
O dimineata inceputa-n noapte…
Cuvinte nu-s,
Viata tot se teme
Sa nasca-n roua
Soapte…

Răsfață
Roua-n lacrimi
Șoapte ce nu știu
Cuvinte…
Dar clipa le îngheață…
O noapte ce ma regaseste-n dimineata…
Tarziu…

rădăcini...

Spre mâine noaptea vorbă iși mai strânge
Puținul ceas ce-apune rouă-n dimineață
Afară cerul lacrimi, spre nimeni încă plânge
Iar stropii lui în mine sunt umbrele de gheață…

Strivesc în clipe aspre, în tâmplele lovite
Ce-au înfruntat durere, în taina rugăciuni
În pașii lor din mâine îmi știu palme zdrobite
Tăcerea lor pe frunte, e vorbă din minuni.

Oprește-te tu noapte-n-a zorilor privire
Să-ți strige-n palme sânge, o umbră peste spini
Deplinu-ți naște albul… nespusă plăsmuire
Pământu-ți gustă-n tâmple firave rădăcini...

Urme de aripi...

Un future cu gust de primavară
Pe umăr a știut oprire…
Bătăi de aripi au lăsat parfum
În risipire…

L-am întrebat de unde vine
Și ochii obosiți doar au clipit
Când i-am deschis, printre suspine
era de negăsit...

Pe umăr tot privesc o urmă
Parfum din aripi ce nu-l știu
Cât aș fi vrut să-i spun o vorbă…
E prea târziu…

Umbră

Umbră... și rece în zgomot din noapte
Armonii nestinse de mult
Tăcere cu gust și urme de șoapte
început...

Răsar cuvintele dinspre adânc
De unde și lacrimi se nasc
Găsesc balsam în vorbe cu tâlc
renasc...

Câtă viață strivită-ntr-un cântec
Câtă durere adună privire
Câtă tăcere deplină așezi
dăruire...

E proaspătă noapte aici
E umbră pe suflet... tăciune
În gând din nou mă ridici
rugăciune...

Am uitat ce-nseamnă apus
Am uitat respirație-n noapte
Am uitat cum pașești din nespus
mai departe…

Omagiu

O umbră cade peste mâine
Și cerul naște altfel dimineață
Privirea încă mai străpunge
În negru clipele de gheață...

Durere-ngenunchează zâmbet
Și lacrimi sunt din primăvară
Când vorbă tace, tace vuiet
Sub norii plumbului de ceară.

Ghenunchi rămân ca rădăcină
Ființei ghemuite-n rece
Culoarea cerului e spre rugină
Pământul strigă: totul trece…

Era… Ce trist mi se conjugă
Iar mâine scrie clipe fără el
Privirea stă să-mi spună-n rugă
O clipă… veșnicie… un altfel…

Floare rară

Am scris cu flori de primăvară
Pe albul iernii ce nu vrea să plece
Că ziua-ceasta nu se mai măsoară
Nisipul din clepsidră nu mai trece...

Din ea se plămădește orice mâine
Sub umbra ei întineresc priviri
Izvorul unui el plecat să te sarute
Vieți îngenuncheate în șoptiri...

Și fulgi de nea au fost cadou
O coală albă, zâmbet, neștiut
Din El s-a scris, spre noi ecou
Voi sunteți în același: La-nceput...

Privirea ta îmi e doar primăvară
Și vorbe-ți sunt culori ce risipesc
Doar clipe cu parfum de floare rară
Ce duc în mâine: Te iubesc!

nisip

Aud oceane...
Și fiecare capăt de ocean
e-o frunte aplecată
în care se lovesc
furtuni și valuri
misterul
adâncul și tăcerea...
Iar fruntea astfel sângerândă
Păstrează pentru cei ce o pășesc
Ne-timp...
parfum de infinit...

intuneric

M-ai sădit
Cu o altă lumină
Și-am rămas spre privit
Cu tacere,
Mirare
Cu vers fără rimă...

Te-ai bucurat că-n mine
lumina prinde chip;
o altfel lumină,
proaspată, neintalnită...
Dar ai uitat
sau ... n-ai stiut
că o nouă lumină
va creea
si-un altfel de-ntuneric...
nou...
luciferic...