în moarte trăire

sămânţa e viaţă, doar când murind

aşează un verde firav spre privire

ne cere doar lacrimi, şi soare păşind

pe pamantul ce poartă, în moarte trăire...

respiraţie...

aud paşii ploii ce spală doar umbre
nori ce se-ncruntă, spre soare privind
arşită uitată în mine, pătrunde
larimi să strângă, dinspre tine venind

mâine în noapte, e dimineaţă
ruga ce plange cuvântul nespus
părul în ape, gândul în gheaţă
tu eşti în mine, adânc nesupus

inimă bate, ca-n stâncă durere
clipa îmi strigă, din ieri răsărit
privire rămâne, privire îmi cere
respir de-mpreună, spre un ne-oprit