iluzii...

de ce să cred că timpul are spațiu
sau că există spațiu fără timp
când cerul ne șoptește doar albastru
indiferent de anotimp...

de ce să cred că sunt oceane
ce vor să depărteze un pământ
ce-a vrut să știe-mbrățișare
dar s-a născut nu prea curând

de ce să-mi spui că o iluzie-i dezastru
că viața este în trăire
când doar acolo mă văd astru
îmbătrânind în nemurire...

de ce să spui că nu se poate
din noi să fie o simțire
doar pentru că un țărm din ape
ne spune altfel glăsuire...

de ce să știu suspinul viață
ce o privesc într-un apus
când fiecare dor în dimineață
așteaptă răsărit, ne-spus...

de ce doar ziua se văd norii
și noaptea când se văd ne fură stele
ce vor să strălucească și visării
înmugurire în priviri din ele...

de ce doar zâmbet de copilă
mai poate răspândi o dimineață
de ce în timp nu este filă
ce să rămână doar pe față?