Culoare

De unde ești culoare ne-ntâlnită?
De ce-mi zâmbești udând privire-n mare
De ce-ai rămas în timp, oprită
Sub caldul cerului ce moare?

Rostești la gândul meu sculptat în vorbă
Și naști în lacrimă mai mult decât privire
Îngenunchez sub aripă ce stă umbrită
De prea înalt găsit în pași... rostire...

Nu voi uita lumină îmbrăcându-te-n tăcere
Și nu-mi va fi vreun vis, sub astre drag
Căci am gustat din nemurire o durere
Ce a ucis din clipă, strop cu verde-n prag...

Te voi uita în mine, chipul meu iubit
Și orice mâine, te va întâlni-n culoare
Căci pentru mine, timpul e strivit
Sub caldul cerului ce-mi moare în visare...