duminică, 10 ianuarie 2010

tacere...

tacere...
mi-ai luat ce-aveam mai valoros...
sudoare sange-n tample semanata...
si lan din albul norilor
in lacrima
ce plange tulburata...

durere...
in inimi bate o iubire
ce-n fiecare strop din a ei viata
nu a putut avea sfarsit...
si nu il va avea...
dar nici traire
nu-i in fata...

re-creere...
in fiecare lacrima
din rece...
o amintire... un cuvant...
a mai ramas?
ohh... da...
sunt flori
ce le stropesti cu lacrimi
peste al meu mormant...
cu grea tacere...
ca un cant...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu