Vânt
Cu gheare de argint
Îmi zgârie privirea,
Îmi lasă lacrimi
Cu care-ating în maini o rană:
Din care sângerează nemurirea...
Pe geamul nopților târzii
Ploaia își regăsește
Popas făra cuvinte...
Îi înțeleg oprire
Când umbră definește
Culoare pe morminte...
Vis
Dintr-un târziu în lacrimile ploii
Resuscitează inima-nchegată
În respirația
Din prima poezie
Unde-a știut popas...
Iar inspirația,
Condusă doar de vânt
Atinge blând
Mormântul dimineții...
Amnezie...
Și vorbe
Fără glas...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu