rădăcini...

Spre mâine noaptea vorbă iși mai strânge
Puținul ceas ce-apune rouă-n dimineață
Afară cerul lacrimi, spre nimeni încă plânge
Iar stropii lui în mine sunt umbrele de gheață…

Strivesc în clipe aspre, în tâmplele lovite
Ce-au înfruntat durere, în taina rugăciuni
În pașii lor din mâine îmi știu palme zdrobite
Tăcerea lor pe frunte, e vorbă din minuni.

Oprește-te tu noapte-n-a zorilor privire
Să-ți strige-n palme sânge, o umbră peste spini
Deplinu-ți naște albul… nespusă plăsmuire
Pământu-ți gustă-n tâmple firave rădăcini...