Îmi tremurau mâinile unite-n rugăciune
Lumina difuză-n cuvinte fără sens
Cu noapte pe umeri, strălucire îmi spune
Unde ajunge val în oceanul imens...
Psihoză târând normalul din mine
Îmi macină nopți, în ceasuri pierdute
Răsună un abur, un cald, o minune
Vorbită în zgomot, în limbi neștiute...
E umedă liniștea, pacient fără nume
Vindecarea e drum, urcând spre abis
Limita e în mintea ce strigă spre lume:
Veșnicia-i iluzie, iar restul...e vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu