Și umbre pe suflet pustiu
Pășesc pe urme lăsate de astru:
Cuvinte uscate de vânt timpuriu...
Norii strivesc în răsărit lumina
sângele soarelui își pierde cărarea
zenitul se pierde în timp, iată-i vina...
Ce-albastru e cerul, ce rece e marea!
Sângerează umerii nisipului
să opreasca marea
Apa își revarsă în valuri
ultima suflare
iar timpul o renaște în adânc
...de uitare
viață din scoici
se agață de tălpi ce pășesc infinit
valuri aduc sub mersu-mi
priviri din trecut
vântul se prinde de părul
pe tâmple albit...
Cuvinte uscate de vânt timpuriu
Pășesc pe urme lăsate de astru
Umbre de pe suflet pustiu
Sunt ferestre aruncate-n albastru...
Cuvinte uscate de vânt timpuriu
Pășesc pe urme lăsate de astru
Umbre de pe suflet pustiu
Sunt ferestre aruncate-n albastru...
Cuvinte uscate de vânt timpuriu
Pășesc pe urme lăsate de astru?..
Umbre de pe suflet pustiu
Sunt ferestre aruncate-n albastru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu