aud paşii ploii ce spală doar umbre
nori ce se-ncruntă, spre soare privind
arşită uitată în mine, pătrunde
larimi să strângă, dinspre tine venind
mâine în noapte, e dimineaţă
ruga ce plange cuvântul nespus
părul în ape, gândul în gheaţă
tu eşti în mine, adânc nesupus
inimă bate, ca-n stâncă durere
clipa îmi strigă, din ieri răsărit
privire rămâne, privire îmi cere
respir de-mpreună, spre un ne-oprit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu