răspuns...

Odată mi-ai șoptit că-i dimineață
Iluzia din întunericul absent în tine
Aruncă vântu-n nebunia sa măreață
Bucăți de suflet, amintiri din mine....

Curată mâna ta strângând misterul
Ascuns în loc de lacrimă... și cuget
Mă atingea zdrobindu-mi cerul
Gândurilor ce cădeau ca zâmbet..

De ce-ai raspuns? ca îngerii-n chemare
De ce-ai venit să-mi smulgi în mersu-ți munți?
În timp puteam fi ... altă întrebare
Sau un răspuns, unindu-ți stâncile cu punți.

În față ne întinde clipa... o trăire
Cu răni și arșiță spre mâinele din ieri
În doi iubirea nu știe murire
În picurii de alb din primăveri...

Bucăți de suflet, amintiri din mine
Ascunde vântu-n nebunia sa mareață
Iuzia din întunericul absent în tine
Îmi curge-n șoaptă: dimineață...