Floare rară

Am scris cu flori de primăvară
Pe albul iernii ce nu vrea să plece
Că ziua-ceasta nu se mai măsoară
Nisipul din clepsidră nu mai trece...

Din ea se plămădește orice mâine
Sub umbra ei întineresc priviri
Izvorul unui el plecat să te sarute
Vieți îngenuncheate în șoptiri...

Și fulgi de nea au fost cadou
O coală albă, zâmbet, neștiut
Din El s-a scris, spre noi ecou
Voi sunteți în același: La-nceput...

Privirea ta îmi e doar primăvară
Și vorbe-ți sunt culori ce risipesc
Doar clipe cu parfum de floare rară
Ce duc în mâine: Te iubesc!