Că mâine îți va fi odihnă
Și ziua-n tâmple nu-ți apune
O rădăcină dinspre tihnă...
Nu ai să spui spre noi cuvinte
Tu crezi că "facerea" e viață
Eu însă-n vorbă spun zidite
Clipe cu parfum de dimineață...
Nu înțelegi a sta între cuvinte
Vei înțelege însă punte de lumină
Súflet pustiu îți va aduce-aminte
Pe praf, un chip, o umbră de regină...
Și-n mâine îmi vei întelege poezie
Și vorbe așezate, uneori prea sus
În noapte, vor fi rădăcină vie
Din soare ce nu poate ști apus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu