luni, 9 ianuarie 2012

nisip

Aud oceane...
Și fiecare capăt de ocean
e-o frunte aplecată
în care se lovesc
furtuni și valuri
misterul
adâncul și tăcerea...
Iar fruntea astfel sângerândă
Păstrează pentru cei ce o pășesc
Ne-timp...
parfum de infinit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu