vineri, 31 decembrie 2010

rugă...

Căzut-au ani
ca o ninsoare
Și numai Doamne Tu mai știi
câți au trecut
și cât Te doare...
Atâtea armonii pierdute
Atâtea bucurii nespuse
lovesc al sufletului geam...
și recele de-afară
îmi mai spune
cum era odată...
Neprețuit balsam
E vorba Ta ce-mi spune
cu fiecare răsărit
(rostit într-un apus)
că va veni un mâine
ce nu va ști oprit...
Și colțul de minune
încă o dată s-a grăbit
și s-a-ntrupat
în fulgul alb de nea
ce mi-a căzut în palmă...
și m-a găsit
ca rugă
spre Tine încolțit...
mă cheamă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu