Am răsărit odată cu lumina
Și-am stat ascuns în fagurii din nori
Izbit de frumusețe ce nu piere
Călătorind pe lângă galaxii și sori...
Am sărutat zenitul prea târziu
Plângând de clipa lui prea scurtă
Și ziua o să fie tot în noapte
Simțind răcoarea-n respirație abruptă...
Încărunțit-am în privire odată cu apusul
Știind că am atins în viață prea puțin
De ce s-a răsucit în taină fusul?
Și timpul mi-a tot fost străin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu