Mă zbat în gând, indiferent,
Sub ochi trufași, și glas armonios
Încerc să fiu în "eu", absent
Departe de vreo umbră din frumos...
De ce sunt eu aici? E un mister.
De ce-n parfum e cântec? Nu prea știu...
Mă regăsesc pierzând, când sper
Că armonia nu e plăsmuită-n prea târziu...
Dacă vreodată înspre tine va ploua cu cânt
E datoria ta să îl respiri
Îți va sădi în suflet un avânt
Și zbor vei defini spre nemuriri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu