marți, 23 februarie 2010

dincolo...

Mă zbat în gând, indiferent,
Sub ochi trufași, și glas armonios
Încerc să fiu în "eu", absent
Departe de vreo umbră din frumos...

De ce sunt eu aici? E un mister.
De ce-n parfum e cântec? Nu prea știu...
Mă regăsesc pierzând, când sper
Că armonia nu e plăsmuită-n prea târziu...

Dacă vreodată înspre tine va ploua cu cânt
E datoria ta să îl respiri
Îți va sădi în suflet un avânt
Și zbor vei defini spre nemuriri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu