cer.. de ieri

Plânge sub pietre aerul nestins
Şi recele ce macină murirea
Rugină parcă s-a întins
S-atingă-n frunze fericirea...

Sub tălpi, un verde vrea sa meargă
Iar părul piaptană albastru
Zăpada nu îşi mai aleargă
În fulgi căderea dinspre astru...

Închid în viitorul meu trecut
Ce a murit fără să fie
Şi parcă totul nu a vrut
S-audă altfel într-o armonie.

E gheaţă clipa ce-mi rămâne
E mort prin mine cânt şi rugă
Cât aş fi vrut sub cer de mâine
Iubirea să nu fi trecut pe lângă…

Dar ani vor trece peste mâine
Te voi privi în ieri departe
Ce aproape-mi eşti de-atunci oriunde...
În amintiri nimic nu ne desparte...