miercuri, 13 aprilie 2011

Parfum

A fost odată din cuvânt
Ceva ce în cuvânt nu se mai spune
O adiere-a unui vânt
Ecoul soarelui ce nu apune...

Pe buzele din răsărit
Rămâne sângerată clipă-n viață
Iar ochii tăi - imens iubit
Îmi lasă urmă cu parfum de dimineață...

Lumina zâmbetului pus într-un surâs
Pătrunde rădăcini de întuneric
Și se înalță înspre cer mai sus
Pe umbrele din negrul luciferic...

Rămâns străin deasupra unui timp
Acolo unde zâmbet poartă zbor
Privesc sub mine soare din Olimp
Al nemuririi dureros izvor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu