stea...

Probabil că pe soapte-n infinit
Pe buze mai respiră zvon
Că timpul nu mai poate fi oprit
Și inimi bat, spre unison...

E unică sub noapte clipa noastră
Cu luminițe frânte în priviri
Cu zâmbete-n culoare-albastră
și cu vorbirea în șoptiri...

m-am înșelat privindu-ți zborul
crezând că pot zbura și eu
tu vei atinge-n mâine viitorul
iar eu te voi privi.. în tot mereu...

sub ieri, mi-s aripile rupte
să pot iubi, să pot din nou via
trăirile mi-au fost abrupte
în recele de lângă tine, stea...

si clipa te va sti in stralucire
iubiri în noapte te vor respira
ce rece-i negrul dintre stele risipire
in el, priviri te pot vedea...