zbor... și umbră...

Cândva
Pe coltul ruginit al unei toamne
Un stejar
Îndragosti privirea unui zbor
Ce lasă urmă de neșters pe cer...
Și praful stelelor lucind
Pe clipa neobișnuită-a lor
rămasa-n el
mister
de nedescris...
Parfumul verdelui
Cu gust de toamnă
Năștea înalt în zborul ei,
Iar muzica bătăilor din aripi
Uita în el
Din greutatea
Veșmântului de iarnă...
Când clipa se jertfea în următoarea
Se auziră-n depărtări
Din pașii lui,
Și-ntr-un suspin
Destinul aruncă în rădăcini securea...
Să fie el, căldură pentru alții...
și cuvinte...
Întregul cer privește
Zborul ei
Ecoul dinspre infinit...
Doar câteodată
tremurândă
Se odihnește
Pe o umbră
sângerândă...