tablou...

pe coltul nopții tremurânde
în clipa vorbelor pierdute
tăcerea e deplină...
răsar din vorbele citite dintr-un ieri
ecouri din a lor privire
risipă de lumină..

sub stâncile scăldate-n lacrimi
privind spre mâine depărtare
îl vezi strivit,
rămas în umbra lui:
visare...

Tabloul scris cu viața lui
sub forma multelor cuvinte...
păstrează-n alții ne-nțeles...
doar ea,
cu-atâta gingășie
mai suferă din ieri tăcerea...
și nimeni nu o știe:
ce-a fost... e de neșterș...

culorile ce înainte erau viată
ce definea în ei
mănuchi dintr-un frumos
pe care nici cuvintele nu-l știu
rămân doar o nuanță
petală frântă nemilos
în umbra clipelor pierdute
în prea târziu...