Urmă cu.... infinit

Ce trist că-n mâine
Îmi ești cuvintele uitate
Iar proaspătul mi se răsfrânge
Pe malul clipelor
Ce-mi sfarmă țărmul
Dorului visat
Ce încă plânge...


Mă vei găsi printre cuvinte
Sau vei găsi nimic
O urmă strânsă în nisip
Și-n ea un infinit
Murit...
...subit...
În gândul ce-mi ridic
Din apele rămase vii
În ochii dimineții...

Albastrul pleoapelor rămas tăcut
Îmi adâncește neștiutul
Și gândurile ce-am avut
În minele străin
Mă strigă iar în începutul
Pământului cu strop divin
Ce-n moarte își renaște strălucire
În umbra mersului
spre nemurire...