Plânsul nemuririi...

Şi plouă dincolo de nori
Şi gândul îmi zideşte glăsuire
În palme nasc nemuritori
Pe tâmple-mi plânge nemurire...

Mă-ntreb de ce să scriu cuvinte
Când s-au tot scris şi încă se mai scriu
Ce mai e nou sub putrede morminte
ce mai respiră fruntea sângelui pustiu?

Am scris despre a noastră glie
Am admirat înalţi stejari
Dar ce folos că-n astă Românie
Începi să mori la umbra celor mari...

N-am scris de-albastrul bucuriei
N-am scris de soare sau de jar
În ridurile scurse dintre ani
Îmi strigă viaţa în privire tot mai rar...

În umbre viaţa mi se scurge
Şi tot în ele se adună
Ce trist că-n noapte întuneric curge
Şi-n dimineaţă nu mai este lună...

Pe tâmple-mi curge nemurire
În palme nasc nemuritori
Şi gândul îmi zideşte glăsuire
Şi plouă dincolo de nori...