Rază arsă-n soare

Sunt un "ceva" din ce "n-am fost"
Şi un "n-am fost" din ce puteam să fiu
Sunt doar puţinul din imensul gol
Rămas ca umbră cerului pustiu

Sunt rădăcina ce n-a reuşit spre soare
Să îşi înalţe drept tulpina
Sunt sângerarea dintr-o rană care
Îşi curăţă prin ea rutina...

Sunt vorbele uitate nerostite
Sunt apogeul spus doar în visare
Sunt zborul ultim îmbrăcat în ceară
Topindu-se în drum spre soare...

În clipa când nu sunt... exist
Şi în tăcerea mea găseşti cuvânt
În vorba mea vei şti ce sunt
Ca-n răsăritul îmbrăcat în vânt

Ce-am fost? O rază arsă-n soare
Ce sunt? Mănunchi de gânduri sângerânde
Şi ce voi fi? Cuvinte lăcrimânde
Păstrate în a timpului visare...
Ca o vecie-n revărsare...