urme...

Ce lasă-n urma lor pe cer
atâtea mii de păsări călătoare
de vremea işi acoperă
cu haină rece
caldura cea cuceritoare?

Ce are ploaia-n lacrimile ei
de face frunza dintr-un verde crud
în galben.. iar apoi maron
şi toate fără vreun creion
să le picteze moartea lor...?

Ce are toamna
de reușește să desprindă frunze
şi să le smulgă haina la copaci
parcă ar fi in junglă vraci
ce biruie şi vântul cel de vară
şi rupe frunze făr' să doară
decât privirea ce omoară
doar să răsară
în mine viaţă...
în tine dor...
de primavară?...