Când zeii plâng şi ceru-i lună
Priviri spre mâine strălucesc tăcut
Ar fi un vis ce nu se mai amână
Şi zâmbet năpustit spre un sărut...
Sunt gânduri ce aşteaptă-a fi rostite
Şi ziua nu mai vrea a se opri
Sub nori se împletesc cuvintele şoptite...
Puţine ce vor şti a supravieţui...
Aştept ... şi dimineaţă încă mă rasfaţă
în tine, chip frumos furat din primăveri...
O poezie... şi pe verde se agaţă
Cuvintele... ce se acoperă din nou cu ieri...
Aleasă plăsmuire stă strivită în apusul
Unei aşteptări... ce nu ma infioară...
Păstrez în mine totul... Ce dulce e sărutul
Plutind pe cântul corzilor de pe vioară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu