a lumii trista splendida pictare...

durerea sta ingenuncheata
in marea trista-a fericirii
flux si reflux ating trairea-i
sub clar de cer insangerata

nu-i nimeni sa-i picteze cer albastru
nu-i nimeni sa-i zambeasca-n imprumut
e drumul ei, ce sa-l urmeze
un ultim drag sarut

cand fiecare clipa striga in tacere
ca ea durerea, strange-n imbratisare
zambesc ... si simt o adiere
ce naste o carare...

putini se-ncumeta sa o urmeze
caci e urcus, si-s vai adanci
si soare nu-i sa-nsenineze
Lovirea ta de stanci...

dar cand ajungi sa-ti taie rasuflarea
a lumii trista splendida pictare
culorile le vezi prin ochii ei
ca ea ti-a fost salvare...

sub clar de cer insangerata
flux si reflux ating trairea-i
in marea trista-a fericirii...
unde durerea sta ingenuncheata...