cand muritorii dorm in pace...

cortina noptii se deshide
si luna sfarma-n ea privire...
manunchi de viata si emotii
imi destinde
amintire
si plansul sortii...


framanta norii sub grairea
tremurului de sub noapte
si vant imbratiseaza taina
din trairea
de departe...

imi tot repet ca e tarziu
ca muritorii dorm in pace
dar mie-mi suna vers
si nu il stiu...
si tot nu tace...

se zbate-n mine franta-mi alergare
si pleoapele isi vor arvuna
somnului deplin...
dar nu le dau crezare...
sarutu-i lin...

in urletele insomniei tulburate
se-mpamanteste-un cer sub pleoape
si-si cauta tributul la strainul lepadat
ce sta si bate...
si cat e de aproape...


e plansul sortii...
amintire
imi destinde
manunchi de viata si emotii
si luna sfarma-n ea privire:
cortina noptii se deschide....