a fost odata...

SI am plecat
Si nu mi-ai spus ca simti durerea mea…
Ca ochii striga-n marea de pe cer
Sa iti dea lacrimi
Si mister...
Si pier
Cu mine gandurile tale
Si ale mele se topesc
In ea....

Si ai plecat
In urma am gasit din lacrimile tale
Erau cazute pe un strop de verde
Si cerului ii spun
si nu ma crede
Si ma priveste cum agale
Privirea mi s-a intunecat
Acolo unde m-ai lasat...

Si nu mai vad...
Insa m-atinge amintire
Acolo langa manastire
Sau langa muntele de nard
Sau inspre piatra ce udata
Adapostea in taina doi straini...
Intr-un “a fost odata...”
Dar ma obisnuiesc
Cu plansul intre trandafiri si spini
Ce nu te va uita...
Imbatranesc
Si verdele-i tarziu...
Cand nu mi te mai stiu...