Cand...

Când apun răsăriturile
Iar cerul devine pământiu
Cănd se înserează dimineţile
Când apa mă însetează
Iar eu mă adăp în pustiu...
Când viaţa înseamnă putrezire
Iar ştiinţa spune că nu ştiu...

Cănd fericirea se naşte-n nefericire
Când lovirea te ridică
Iar înălţarea te coboară...
Când frumosul se vede-n urât
iar cei ce n-au aripi... tot zboară...

Când ura înseamnă de fapt a iubi
Când altruismul e tot egoism
pesimistul îţi oferă speranţă
şi nu mai vezi dincolo de optimism
Când înţelesurile sunt pline de neînţeles
Iar neînţelesurile le înţeleg...
Când umilinţa este mândrie
Iar opţiunile nu mă lasă s-aleg...

Când privirea înseamnă orbire
Când auzul însemnă surzire
Când adunatul risipeşte
Ţipătul doar îmi şopteşte...
Şoapta urlă asurzitor
Mâine e doar trecut
Iar ieri este viitor
trăirea mă ucide
moartea mă face nemuritor...

Când tăcerea înseamnă spunere
mă opresc deşi sunt în mers…
Iluzia este o realitate
Iar realitatea o iluzie...
Puţinul...imens...