am vrut sub cer de mai a-ti spune
cum gand de noi, rasare din izvor
nici ieri, si nici "atunci" nu pot apune
in tara noastra... fara viitor
am vrut pe cer albastru stropi de tine
sa vad mereu, cand ochii mi-s soptiti
iar din frumos sa planga-n ceara
culori din clipa cand eram opriti...
pamantul umed ma petrece
si urma las spre nicaieri
ce-am fost in proaspat inoieste
un astazi, respirand a ""ieri"...
mi-e dor de locul tau din mine
mi-e dor de vorba ta din noi
cum as putea sub cer ruine
sa stiu pamant sub amandoi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu