Chemare

Cădeau întruchipate în sclipiri de soare
Cuvintele, apuse în soare ce răsare
Sub recele din dimineață, cu aură de zgură
Priveam uimit rostire, frumos fără măsură…

Iluzie divină, tablou cu gust de infinit
Erai iubire tu, întruchipare în cuvânt rostit
În fiecare sunet, respiri în mine viață
Cărbuni aprinși pe palme… în aer ce mă-ngheață

Strivește taina morții, în tâmple sângerare
Uitasem glasul sorții, lăsat în depărtare
Și am atins pământ, simțind în el bătaie
În spasme provizorii… în stropi udați de ploaie

Pământul mă cuprinde, e cald… îmi e chemare
Privirea ta intoarsă, îmi este sărutare
O amintire vie, spre noapte mă petrece
Tăcerea ta, Iubire, îmi e atât de rece…